Ce este un cadru la nivelul privirii în film?

Ce este cadrul filmat la nivelul privirii?

Cadrul filmat la nivelul privirii este exact ceea ce sugerează denumirea: directorul de imagine poziționează unghiul camerei direct la nivelul privirii personajului. Subiectul este de obicei surprins de la genunchi până la cap inclusiv, cu foarte puțin context în jur. În loc să dramatizeze o scenă sau să manipuleze perspectiva publicului, acest tip de cadru reproduce modul firesc în care vedem lumea. Ca rezultat, publicul este plasat chiar în mijlocul scenei.

Deoarece se potrivesc cu perspectiva noastră normală, unghiurile situate la nivelul privirii sunt deosebit de utile pentru încadrarea inițială a unei filmări. (Un cadru este o singură imagine dintr-un film sau videoclip. „Încadrarea unei filmări” presupune compunerea conținutului vizual al unei serii de cadre așa cum sunt văzute prin obiectiv. Aceasta include modul în care actorii se poziționează pe scenă, modul în care se mișcă pe scenă, scenografia, decorul de fundal – fiecare element pe care îl vede camera.) Vă puteți gândi la încadrarea inițială ca definind configurația inițială a unei scene, înainte ca acțiunea sau tensiunea să înceapă.

Filmarea dintr-un punct de vedere natural este, de asemenea, cea mai potrivită pentru filmarea multor scene în întregime. Este o configurație standard simplă pentru multe scene tipice din filme și seriale TV. Este, de asemenea, alegerea ideală pentru situații în mare parte statice, cum ar fi cadrele cu prezentatori de știri sau majoritatea clipurilor de pe YouTube.

De fapt, suntem literalmente înconjurați de aceste cadre. Practic, fiecare film și serial TV este plin de ele, dar noi abia le observăm. De cele mai multe ori, exact asta se urmărește. Dar cadrele la nivelul privirii nu sunt doar o unealtă ajutătoare din trusa de instrumente a directorului de imagine. Au câteva calități speciale.

Perspectiva neutră.

Perspectiva de la nivelul ochilor este, mai presus de toate, o perspectivă neutră. Spre deosebire de un cadru filmat dintr-un unghi jos, care literalmente privește în sus spre subiect, sau de un cadru filmat dintr-un unghi înalt, menit să elimine acea putere, cadrul filmat la nivelul privirii oferă spectatorilor un sentiment de egalitate.

Acest efect de „apartenență” poate ajuta publicul să se identifice cu un personaj. Într-un film precum The Hunger Games, de exemplu, regizorul ar fi putut folosi cu ușurință tehnica standard a unghiului jos pentru a o înfățișa pe Katniss ca pe o supereroină supradimensionată. În schimb, utilizarea abundentă a cadrelor filmate la nivelul privirii ne plasează chiar acolo, alături de ea, în timp ce trage cu arcul, pregătită să se alăture armatei rebele.

(Uneori, regizorii optează pentru o abordare de compromis, combinând unghiuri de filmare de la nivelul umerilor sau șoldurilor cu cadrele filmate la nivelul privirii, mărind sau micșorând ușor statura unui personaj pentru a reflecta relațiile complexe de putere din joc – a se vedea aproape orice episod din Game of Thrones.)

Regizorii folosesc unghiurile de filmare în mod strategic, ca mijloc de a exercita controlul creativ asupra narațiunii. Ei pot modela o narațiune cu unghiuri înalte sau joase, care îndrumă subtil publicul să se simtă superior sau inferior unui personaj, conectat sau alienat.

Desigur, utilizarea unui unghi neutru al camerei este, de asemenea, o alegere creativă strategică. Atunci când un regizor prezintă „realitatea” într-un mod neutru, fără a distorsiona în mod evident perspectiva, este mai ușor pentru public să suspende judecata și să aștepte să vadă cum se vor desfășura evenimentele.

Când publicul are posibilitatea să observe acțiunea în mod obiectiv și să-și formeze propria opinie despre ceea ce se întâmplă, regizorul are la dispoziție puțin mai mult timp pentru a introduce chiar și personaje profund antipatice. (Pentru un exemplu extrem, urmăriți scenele de deschidere din American Psycho.)

Dar neutralitatea nu este doar o alegere creativă – uneori este o necesitate. Perspectiva neutră este esențială atunci când regizorul trebuie să fie cu adevărat imparțial. De aceea, unghiul de filmare la nivelul privirii este cel mai frecvent utilizat pentru a filma prezentări directe și factuale ale informațiilor (cum ar fi la o conferință de presă) sau pentru a păstra obiectivitatea în interviuri (cum ar fi filmarea unui documentar).

Dărâmarea celui de-al patrulea zid.

Neutralitatea nu este însă singurul avantaj al cadrelor filmate la nivelul privirii. Perspectiva familiară poate juca, de asemenea, un rol important în eliminarea barierelor dintre spectator și poveste.

Întâlnirea cu un personaj la nivelul privirii, pe un plan egal, creează empatie, deoarece stabilește o legătură între personaj și spectator. Acest lucru ajută la umanizarea subiecților antipatici – chiar și psihopații și criminalii în serie au o șansă mică de a fi înțeleși. (Inserați aici filmul de groază preferat.)

Legătura devine și mai puternică în cazul personajelor „normale”, desigur. Cadrele filmate la nivelul privirii au efectul de a ne atrage direct în punctul de vedere al personajelor. Suntem în mintea lor, aproape la propriu. Acest lucru oferă o perspectivă intimă pe măsură ce acțiunea se desfășoară. Emoțiile sunt mai intense și imediate când vă aflați față în față cu un personaj, iar acțiunea pare să se desfășoare și mai rapid când simțiți valul de adrenalină ca și cum ați fi în mijlocul acțiunii.

Iar legătura se întărește și mai mult când spectatorul este introdus într-o comedie romantică precum Amélie. Ne implicăm din ce în ce mai mult emoțional pe măsură ce urmărim timida chelneriță pariziană în căutarea dragostei în acest film care a câștigat aprecierea criticilor pentru cinematografia sa. Când împărtășiți punctul de vedere al personajului principal în astfel de cadre intime, vă aflați chiar acolo, alături de Amélie, în Montmartre, complet absorbiți de poveste.