Descoperiți cadrele din unghi înalt utilizate în cinematografie.
Amplificați dramatismul urmând aceste sfaturi despre de ce, când și cum să utilizați cadrele filmate din unghi înalt.
Chiar dacă sunteți doar cinefil pasionat (nu un „auteur”), probabil știți că fiecare film (și videoclip) este alcătuit din diferite tipuri de cadre, folosite din diferite motive – nu în ultimul rând, pentru modul în care acestea afectează percepția spectatorului. Dar în cazul anumitor unghiuri, de exemplu, al cadrelor filmate din unghi înalt, lucrurile nu sunt atât de simple, nu este suficient să îndreptați camera spre acțiunea care se desfășoară dedesubt și gata, publicul să accepte metoda dincolo de nebunia camerei. Cu siguranță există mai multă tehnică în arta filmării din unghiuri înalte decât doar să „țintiți și să filmați”.
De la echipa și echipamentul de filmare necesare până la sentimentele pe care vreți să le evocați, haideți să explorăm cadrul filmat din unghi înalt – ce este aceasta și cum poate fi utilizat pentru a transmite povestea în mod mai dramatic (sau chiar comic).
Ce este de fapt un cadru din unghi înalt?
Pe scurt, un cadru filmat din unghi înalt reprezintă o tehnică de filmare în care camera privește subiectul de sus. Când vedeți pe cineva sau ceva dintr-o perspectivă mai înaltă, subiectul pare mai mic – atât la propriu, cât și metaforic – ceea ce poate produce rezultate diferite asupra publicului.
În funcție de contextul poveștii pe care o spuneți, cadrul filmat din unghi înalt poate provoca o serie de emoții, de la vulnerabilitate și frică la tensiune și pericol. Cadrele filmate din unghi înalt pot, de asemenea, sprijini desfășurarea acțiunii, pot impulsiona ritmul narațiunii, pot stabili un cadru sau pot sugera amploarea unui moment. De exemplu, ele pot arăta dimensiunea unei mulțimi, cum este imaginea de sus a Colosseumului roman plin de oameni din Ben Hur. Sau, în filmele post-apocaliptice Mad Max, un cadru filmat din unghi înalt peste umăr care arată cât de departe trebuie să meargă un personaj care vede întinderea prăfuită a drumului pustiu din față.
Realizatorii de film nu utilizează întotdeauna cadre filmate din unghi înalt în același mod sau nu filmează pentru același tip de efect – deci cum aleg ce cadru să folosească? Există trei tipuri de bază de scenarii cu cadre din unghi înalt:
Unghiul înalt narativ: utilizat adesea în secvențe de bătălii sau pentru a surprinde o priveliște largă, de mare anvergură, acest unghi înalt de filmare îi oferă spectatorului o mulțime de informații vizuale. Se poate stabili scara, se oferă context unei scene și este adesea filmat la o adâncime de câmp mică. Orson Welles a utilizat unghiul narativ înalt în Citizen Kane pentru a arăta cât de mare era industria ziarelor și cât de neputincios se simte individul în raport cu ea.
Unghiul înalt visceral: regizorii utilizează acest cadru din unghi înalt pentru a face spectatorul să simtă ceva – adesea ceea ce simte personajul, indiferent de emoția specifică. Acest tip de cadru poate simula teroarea în cazul în care personajului îi este frică de cădere sau este pe punctul de a cădea, ca în filmul Vertigo al lui Hitchcock. Uneori regizorii filmează scene din unghiuri extreme pentru a transmite un sentiment de tensiune. Unghiul înalt visceral pe care James Cameron îl utilizează pentru a o filma pe Rose în timp ce aceasta se uită în sus înainte de a urca la bordul navei, în Titanic, arată că ea nu are niciun cuvânt de spus în viața ei și niciun control asupra acesteia.
Unghiul înalt centrat pe personaj: dacă doriti să arătați vulnerabilitatea unui personaj în relație fie cu mediul său, fie cu personajele din jurul său, unghiul înalt centrat pe personaj este cel mai eficient. De exemplu, în Harry Potter și Camera Secretelor, Chris Columbus filmează personajul Dobby dintr-un unghi înalt pentru a arăta atât dimensiunea fizică mică a spiridușului casei, cât și modul în care oamenii (în acest caz, familia Malfoy pe care o servește) îl privesc de sus.
Creați o listă de cadre filmate din unghi înalt.
Cadrele din unghi înalt pot necesita multă pregătire. Sunt implicate atât echipamentele, cât și regia de imagine. Creați o listă de cadre, cu note detaliate pentru dvs. sau, dacă este vorba de un proiect mai mare, pentru directorul de fotografie, și includeți unele dintre următoarele detalii:
- Echipamente: ar trebui să utilizați macarale, prăjini și drone pentru a surprinde unghiuri înalte?
- Configurarea camerei: doriți să filmați cu focalizare completă, pe prim-plan sau pe fundal? Cum rămâne cu adâncimea de câmp a camerei?
- Locație: puteți folosi ceea ce există în mediul înconjurător – o filmare în jos de pe casa scărilor sau de pe balconul unei clădiri? De pe vârful unui deal, filmând subiecții de la poalele acestuia?
Fiți specific în notele listei de cadre, dar rețineți că aceste cadre din unghi înalt nu trebuie să respecte întotdeauna regulile unui unghi narativ, visceral sau concentrat pe personaje. Unele cadre filmate din unghi înalt au fost concepute pentru a induce în eroare spectatorul, în loc să-l informeze. Acest lucru este evident în special în filmul revoluționar al lui Stanley Kubrick 2001: O odisee spațială.
Cadrele din unghi înalt: cum procedează profesioniștii.
De fapt, Kubrick era cunoscut pentru faptul că răsturna regulile cinematografice în general. De exemplu, în filmul The Shining, acesta a folosit cadrul din unghi înalt pentru a submina ideea de putere (nu pentru a o insufla). În scena în care Jack o amenință pe Wendy, care este îngrozită și se retrage pe scări, lovind cu o bâtă pentru a-l ține la distanță, unghiul camerei nu corespunde așteptărilor noastre. Camera poate că o surprinde pe Wendy privindu-l pe Jack „de sus”, dar el pare mai mare și mai puternic decât ea în acel moment. În același timp, în ciuda amenințării prezenței de jos, unghiul înalt al lui Kubrick o plasează pe Wendy într-o poziție fizică superioară față de acesta, prefigurând puterea pe care o va recâștiga la sfârșitul filmului. Această scenă are un dublu scop și este un alt exemplu al geniului său cinematografic.
Pentru mai multe exemple de cadre filmate din unghi înalt, luați în considerare filmele clasice ale lui Alfred Hitchcock. El a folosit această tehnică cu mare succes în aproape toate filmele sale. În filmul Psycho, când (atenție: spoiler) Norman Bates îl ucide pe anchetatorul Arbogast, Hitchcock folosește un cadru filmat din unghi înalt pentru a arăta cât de neputincios este Arbogast. Pe parcursul trilogiei Stăpânul inelelor, avem parte de mai multe imagini filmate din unghiuri înalte ale bătăliilor epice din filme. Aici, văzând vastele armate care se ciocnesc, spectatorul poate aprecia amploarea imensă a conflictului.
Dar să nu credeți că toate cadrele filmate din unghi înalt au rolul de a inspira teamă, teroare sau tensiune – acestea pot arăta și triumf. În capodopera lui Frank Darabont, Shawshank Redemption, Andy Dufresne, după ce a fost hărțuit de deținuți, gardieni și directorul închisorii pe tot parcursul filmului, este filmat dintr-un unghi înalt. Când în sfârșit evadează din închisoare, ploaia îl spală și el ridică mâinile în semn de triumf. Filmarea personajului din acest unghi înalt subliniază faptul că, deși este mic în ochii lumii, este suficient de mare pentru a-și câștiga libertatea.
Luați în considerare efectul final.
Desigur, un unghi înalt în comedie – gândiți-vă la Wesley din The Princess Bride, care urcă frenetic muntele în timp ce rivalul său, Inigo Montoya, îl privește plictisit – va avea un efect și o semnificație diferite față de un unghi înalt din filme de groază. Totul ține de context. Și de folosirea acestuia la locul potrivit și la momentul potrivit.
Folosiți așadar cu moderație cadrele filmate din unghi înalt, pentru a le păstra impactul. Cu Adobe {{premiere}}, puteți decupa și aranja cu ușurință cadrele astfel încât fiecare unghi al camerei să fie exploatat la maximum. Descoperiți și mai multe sfaturi pentru editarea videoclipurilor care vă pot îmbunătăți abilitățile de cineast.
Explorați toate posibilitățile oferite de {{premiere}} pentru a crea filme și videoclipuri uimitoare chiar astăzi.