Dezvoltarea creativității și a competențelor durabile într-o lume dominată de inteligența artificială

Când un elev de liceu folosește inteligența artificială pentru a crea o pictură murală comunitară sau un student de anul I colaborează cu colegi de pe continente diferite la un proiect de narațiune digitală, este de la sine înțeles că limitele învățării se schimbă. Clasele de curs nu mai sunt doar spații pentru asimilarea informațiilor, ci devin studiouri de creație, unde studenții folosesc tehnologia pentru a rezolva probleme din lumea reală.

Recent, moderatorul EdSurge Carl Hooker a facilitat o serie de două webinare sponsorizate de Adobe, cu experți din industrie care au explorat intersecția dintre creativitate, inteligența artificială și succesul academic în învățământul preuniversitar și universitar. Printre vorbitori s-au numărat Melissa Vito, prorector pentru inovație academică la Universitatea Texasului din San Antonio; Laura Slover, director executiv al Skills for the Future, o inițiativă comună derulată de ETS și Fundația Carnegie; Justin Hodgson, conferențiar universitar la Universitatea Indiana Bloomington; Adeel Khan, fondatorul și Directorul executiv al MagicSchool AI șiBrian Johnsrud, Director global al departamentului de educație și promovare a educației în cadrul Adobe.

Inspirată parțial de cercetarea recentă a Adobe despre modul în care creativitatea și inteligența artificială influențează rezultatele și pregătirea studenților pentru carieră, seria a evidențiat modul în care acești lideri percep și reinventează rolul inovației în mediile de învățământ din prezent.

EdSurge: Ce competențe contează cel mai mult pentru viitorul studenților și cum răspund instituțiile?

Slover: Ne dorim ca toți elevii din învățământul preuniversitar să dezvolte acele competențe esențiale și durabile, care sunt critice nu doar pentru succesul postliceal și profesional, ci și pentru bunăstare și contribuții pozitive în comunitățile lor.

Conform cercetărilor Carnegie și ETS, cele mai importante competențe durabile sunt colaborarea, comunicarea, creativitatea, gândirea critică, curiozitatea, cunoștințele digitale și în domeniul inteligenței artificiale, mentalitatea de creștere, capacitatea de a conduce, perseverența, autocontrolul și implicarea civică.

Cum schimbă inteligența artificială rolul cadrului didactic la clasă în prezent?

Hodgson: Observăm în continuare o rezistență față de modul în care se ia în considerare inteligența artificială. Dar, în mare parte, cardele didactice încep să înțeleagă că rolul lor trebuie să se schimbe — nu doar în termeni de ceea ce evaluează, ci și în termeni de potențiali mentori asistați de inteligența artificială.

Trecem de la reacții bazate pe frică la o implicare mai atentă. Răspunsul inițial a fost că inteligența artificială va încuraja copiatul. Dar acum observăm o gândire mai strategică despre ceea ce se poate face cu inteligența artificială.

Cum folosesc cadrele didactice creativitatea și inteligența artificială în practică?

Vito: La UTSA, am început devreme. Am pornit cu câteva valori fundamentale — una dintre acestea era să fim curioși și să experimentăm. Am vrut să creăm oportunități de învățare; învățam cu toții. Schimbarea se produce cu o mare viteză în prezent și trebuie să acceptăm acest lucru. Cadrele noastre didactice au fost extraordinare.

Inițial, studenții au descris inteligența artificială ca fiind un asistent universitar anonim excelent — deosebit de valoros pentru studenții de prima generație care l-au folosit pentru a pune întrebări, a-și rafina gândirea și a învăța.

Johnsrud: Dacă ar fi să analizăm cercetările existente despre cât de des reușesc studenții să practice creativitatea și să dezvolte gândirea creativă, ne-am da seama că mai avem mult de învățat.

Majoritatea industriilor creative raportează de fapt mai multă creativitate — mai ales când se analizează componentele gândirii creative: înțelegerea unei probleme în moduri diferite, găsirea mai multor soluții, conceperea unor abordări diferite pentru rezolvarea unei probleme și explorarea mai multor modalități de a comunica acele soluții.

Acestea sunt exact aspectele pentru care inteligența artificială reușește foarte bine să ne ajute.

Urmăriți ambele webinare la cerere acum:

• Susținerea succesului în carieră al studenților cu creativitate și inteligența artificială în învățământul preuniversitar și universitar
• Accelerarea rezultatelor academice cu creativitate și și inteligența artificială în învățământul preuniversitar și universitar

Cum poate inteligența artificială să ajute cadrele didactice să personalizeze materialul predat?

Khan: Inteligența artificială le oferă cadrelor didactice ocazia de a economisi timp în procesul de creare a materialelor — dar, mai important, le permite să personalizeze în detaliu acele materiale în funcție de ceea ce știu studenții lor, de nivelul la care se află din punct de vedere academic și de contextul vieții lor și al comunităților locale.

Procesul de învățare devine mult mai diversificat atunci când cadrele didactice își cunosc cu adevărat studenții. Iar când folosesc instrumentele de inteligență artificială pentru a valorifica aceste informații, pot adapta instrucțiunile pentru a răspunde mai bine nevoilor individuale.

În cele din urmă, cel mai important lucru pe care îl fac cadrele didactice este să construiască relații cu studenții lor. Consider că inteligența artificială este un factor accelerator incredibil al acelei relații.

Johnsrud: Când vorbim de cunoștințele de inteligență artificială, mă gândesc la nivelul la care suntem acum, foarte asemănător cu începuturile utilizării mediilor digitale când predam biblioteconomia în învățământul preuniversitar. Scopul nu era doar să alegem un instrument, ci să învățăm studenții să fie consumatori cu discernământ. Cu inteligența artificială este la fel: trebuie să învățăm studenții să „citească eticheta nutrițională” înainte de a consuma conținut AI. Cine a construit modelul? Cum a fost proiectat? Ce face bine și ce mai are de îmbunătățit? Cum decid dacă să am încredere în rezultate?

Khan: Majoritatea copiilor folosesc inteligența artificială, chit că își dau seama sau nu de acest lucru. Inteligența artificială generativă există de doar vreo doi ani, dar este deja integrată în mod semnificativ în lumea lor, fie pe telefoanele lor, fie în instrumentele populare.

Pentru mulți, prima interacțiune cu inteligența artificială este asemănătoare unui prieten AI de chat. Acest lucru este chiar îngrijorător. Prima dată când interacționează cu inteligența artificială generativă, pare să fie ceva care pretinde că le este prieten.

Credem cu tărie că elevii trebuie să învețe despre inteligența artificială generativă la școală de la un adult de încredere, astfel încât să poată avea conversații analitice despre cum este instruit modelul, ce este inteligența artificială generativă, cum sunt generate răspunsurile și pentru ce ar trebui și nu ar trebui să fie folosită. Inteligența artificială nu este „prietenul” nostru.

Slover: Problema este că școlile sunt organizate în funcție de discipline precum algebră, engleză și biologie. Acestea sunt discipline importante, care includ multe competențe. Dar modul în care funcționează carnetele de note și evaluările, prin care studenții primesc o notă la matematică sau engleză — nu prin colaborare, comunicare sau gândire analitică.

Aceste competențe nu sunt identificate, măsurate sau raportate în mod explicit. Munca pe care o facem a fost creată intenționat pentru a aborda această problemă — pentru a schimba țelurile și a clarifica că nu contează doar matematica și engleza. Există o mulțime de alte competențe durabile care contează la fel de mult.

Hodgson: Dacă inteligența artificială poate să urmeze un curs și să îl promoveze, atunci poate că nu inteligența artificială este problema. Dacă ceea ce facem poate fi făcut de o mașină, atunci trebuie să regândim ceea ce evaluăm. Nu este vorba despre rezultatul specific — ci despre proces. Cum evaluez procesul de învățare sau capacitatea studenților de rezolva o problemă?

Ne-am învățat cu un anumit mod de predare — din cauza rezultatelor, așteptărilor, listelor de verificare standardizate și a tuturor notelor aferente — și am devenit un sistem foarte încărcat de conținut, concentrat pe livrare.

Dar în ultimă instanță, ceea ce definește o disciplină sunt modalitățile prin care cunoaștem, facem și creăm în cadrul acesteia. Capacitatea de a produce lucrări în baza acestor metodologii, pedagogii și practici — aceasta este esența.