Un ghid pentru filmarea secvențelor din filme.

Ce este filmarea în secvențe?

Filmarea în secvențe este o metodă utilizată pentru a captura o scenă de la diferite distanțe. Cadrele secvențelor îi asigură editorului o varietate de încadrări pentru a spune povestea și a menține atenția publicului. Ar trebui să filmați cel puțin un cadru larg, unul mediu și unul apropiat al scenei.

Cunoscută și sub denumirea franceză „plan séquence”, filmarea în secvențe presupune stabilirea unei serii de mișcări ale camerei și cadre, inclusiv cadrele largi (sau „cadre principale”), medii și apropiate menționate mai sus, astfel încât acestea să facă povestea să avanseze într-un mod logic.

O secvență de cadre bine realizată oferă spectatorului un fir vizual puternic pentru a urmări acțiunea filmului – dar, aspect la fel de important ca menținerea atenției asupra acțiunii, aceste cadre creează de fapt anticipare. La urma urmei, vreți ca publicul să rămână curios (nu să plece după popcorn în momentele importante).

În esență, filmarea în secvențe ajută realizatorii de film să evite să fie copleșiți de detalii. Când știți dinainte ce cadre veți folosi, vă puteți concentra mai mult pe compoziție, iluminare și modul în care vor spune imaginile povestea.

Cadre frecvente utilizate în filmarea secvențelor.

În filme și în videoclipurile mai lungi, cele mai frecvente cinci tipuri de unghiuri de filmare (cunoscute și sub denumirea de cadre de filmare) sunt:

• Prim-planurile
• Planurile generale
• Planurile medii
• Cadrele filmate peste umăr
• Cadrele din perspectiva personajelor

Ar trebui să să vă asigurați că filmați cel puțin un cadru larg, unul mediu și un prim-plan al scenei. De ce tocmai pe acestea trei? Există o zicală veche: „cadrele largi arată unde, cadrele medii arată cine, iar cadrele strânse arată ce”. Dacă încercați deci să spuneți o poveste coerentă și nu vreți ca publicul să-și piardă interesul sau să fie distras, aceste trei cadre vă oferă un tipar excelent în care să vă plasați personajele sau acțiunea.

Încercați planul de cinci cadre.

Una dintre cele mai populare secvențe de cadre se numește planul de cinci cadre. Iată cum poate fi aplicat într-o filmare reală. Imaginați-vă o scenă în care o fetiță desenează cu atenție:

1. începeți cu un prim-plan al mâinilor ei lucrând la desen.
2. Folosiți un cadru de urmărire pentru a vă apropia de fața ei, arătând cum se concentrează.
3. Filmați un cadru mediu care să surprindă fata și împrejurimile ei imediate.
4. Adăugați un cadru din perspectiva personajului, filmat poate peste umărului ei.
5. Realizați al cincilea cadru cu un unghi larg, dintr-o perspectivă aeriană sau dintr-o altă poziție creativă.

Care este avantajul secvenței de cinci cadre? Această tehnică de filmare consecutivă vă ajută să construiți scene bine structurate, dar complexe, cu mai multe părți, care duc povestea mai departe, dezvăluind indicii despre personaje.

Cum ajută storyboardurile la filmarea în secvențe.

Când realizați un film sau un videoclip, un storyboard poate fi un ghid foarte util pe parcursul procesului de producție propriu-zis. Dispunând cadrele secvențelor pe storyboard, veți ști ce trebuie să creați și cum să creați astfel încât să aveți cele mai bune imagini cu care să lucrați în etapa de montaj din postproducție.

Pe lângă faptul că vă oferă un plan mai bine organizat pe care să îl urmați, un storyboard detaliat cadru cu cadru vă poate ajuta să reduceți la minimum erorile de filmare, economisind timp pe care altfel l-ați pierde refăcând scene, reorganizându-le și stresându-vă inutil. Mai exact, secvența de cadre din storyboard vă ajută să vedeți cu ușurință unde anume scenele, cadrele și încadrarea au unitate și unde nu. În plus, le veți putea rearanja înainte ca operatorul de imagine (dacă nu sunteți chiar dvs.) să acționeze clapeta și să strige „Motor!”.

4 tipuri de secvențe.

De la acțiune la reacție, aflați mai multe despre aceste tipuri diferite de planuri de filmări în secvențe și despre modul optim de a le utiliza în următorul dvs. proiect.

Decupajul pe acțiune

Denumită uneori „tăiere pe acțiune”, pentru această secvență se filmează mai multe cadre din unghiuri diferite, păstrând în același timp continuitatea acțiunii subiectului. Fiecare cadru nou preia acțiunea chiar de la cadrul anterior și, atunci când este realizată bine, tranziția creează un aspect uniform. Este important ca acțiunea filmată să aibă gesturi mici, ușor de repetat – de exemplu, actorul să ia înghițituri mici și egale din pahar în fiecare cadru, nu o dată să soarbă încet și altă dată să bea totul dintr-o dată.

Colajul de prim-planuri

Imaginați-vă o secvență compusă dintr-o serie de prim-planuri care surprind un moment succedându-se unul câte unul. De la privirea unei femei care se uită în jos spre coperta cărții pe care o citește la unghiile ei roșii care întorc pagina și ajung la pagina următoare, smulsă din cotor, lăsând personajul și spectatorul în suspans. Toate acestea alcătuiesc piese importante ale unui puzzle vizual care conturează personajul. În plus, când asociați o secvență alcătuită dintr-un colaj de prim-planuri cu o voce din off, povestea personajului capătă și mai multă expresivitate.

Dezvăluirea

Secvența de dezvăluire este similară cu ceea ce ați vrea să vedeți când cineva apare la o petrecere surpriză. Ar trebui să dezvăluie ceva total neașteptat, ca ultimul cadru dintr-o secvență. Scopul este să provoace uimire, bucurie sau chiar teamă (dacă asta urmăriți, de exemplu, într-un film de groază). Posibilitățile cadrelor revelatoare sunt nelimitate – asigurați-vă doar că ascundeți surpriza și nu dezvăluiți nimic în primul cadru al secvenței. Așa cum se spune, încheiați cu un moment memorabil (sau înfricoșător).

Acțiunea/reacția

Când filmați o secvență de tip acțiune/reacție, tăiați scena (sau acțiunea) principală pentru a arăta reacția unui personaj la aceasta. De obicei, arată expresia facială a unui personaj surprins în prim-plan sau într-un cadru mediu, dar puteți utiliza acțiuni/reacții și pentru a evidenția relația spațială dintre doi subiecți. De exemplu, un val uriaș care se îndreaptă spre o plajă, urmat de un cadru cu persoanele care fac plajă și privesc spre dezastrul care se apropie. În orice caz, cadrele de tip acțiune/reacție tind să sugereze ceea ce ar trebui să simtă spectatorul.

Utilizați sistemul de continuitate pentru a filma cadrele secvențelor.

Cadrele secvențelor se referă la ceea ce filmați – modul în care filmați este guvernat de ceva numit „sistemul de continuitate”. Sistemul de continuitate – o metodă tehnică de menținere a coerenței atât în timp, cât și în spațiu în filme – este o tehnică de filmare și editare utilizată în prezent de aproape toate producțiile de film și televiziune și în postproducție pentru a crea o experiență vizuală mai bună.

Când filmați cadrele secvențelor folosind tehnicile sistemului de continuitate, beneficiați de o serie de direcții standardizate ale camerei, create pentru a oferi publicului o experiență vizuală cât mai fluidă posibil. Scopul sistemului de continuitate este acela de a prezenta un film cu un montaj atât de invizibil încât spectatorul să nu fie niciodată distras. Nu vreți ca publicul să vadă salturi ciudate între cadre sau să fie derutat de dispunerea spațială.

Una dintre regulile de bază ale acestui sistem de orientare a camerei se numește „regula celor 180 de grade”. Aceasta spune că filmarea trebuie făcută menținând camera pe o singură parte a acțiunii și a obiectelor dintr-o scenă. O linie invizibilă, cunoscută sub numele de linia de 180 de grade (sau axa acțiunii), traversează scena, iar păstrarea camerei pe aceeași parte asigură continuitatea stilului narativ. În acest fel, personajele și obiectele nu se schimbă de la o scenă la alta: dacă sunt în dreapta, vor rămâne acolo, iar dacă sunt în stânga, vor rămâne întotdeauna în stânga – de aici și termenul „continuitate” din denumirea sistemului de continuitate.

Respectarea regulilor acestui sistem vă ajută să evitați erorile de continuitate și le oferă editorilor cadrele filmate în secvențe necesare pentru a crea acea „fluiditate” atât de importantă.